ISO 639-2 | chg[1] Limba ciagatai sau vechea uzbecă a fost o limbă turcică (subgrupul karluk) formată în sec. XIII-XIV în baza dialectelor turcice vorbite în Valea Ferganei (sud-estul Uzbekistanului). A servit (alături de farsi, de care a fost puternic influențată) ca lingua franca în Asia Centrală în perioada evului mediu târziu și în perioada modernă. La începutul sec. al XX-lea în baza limbii ciagatai (purificate de „iranisme” și adaptată la limba populară) s-a format limba uzbecă (numită și „noua uzbecă”). A avut scrierea în baza grafiei arabe. Note | Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. | Limbi turcice |
---|
Proto- limbi | - Protoaltaică
- Prototurcică
|
---|
Turcice comune | Arghu | |
---|
Karluk | - Ainu1
- Ciagatai
- Horezmiană
- Ili turki
- Lop
- Turki1
- Uigură
- Uzbecă
|
---|
Kipciak | Ponto-caspice | |
---|
Aralo-caspice | - Karakalpacă
- Kazahă
- Kipciak din Valea Fergana
- Kirghiză
- Nogai
- Tătară siberiană
|
---|
Uralo-caspice | |
---|
|
---|
Oguze | |
---|
Siberiene | - Altai
- Ciulâm
- Dolgană
- Hakasă
- Iakută
- Iugură occidentală2
- Kirghiză manciuriană
- Șor
- Tofa
- Turcică veche
- Tuvană
- Uigură veche
|
---|
|
---|
Ogure | |
---|
- Italicele indică o limbă moartă.
- Limbile dintre paranteze sunt varietăți ale limbii din stânga lor.
- 1 Limbă mixtă
- 2 Clasificare disputată
|
|
---|