Pistacia terebinthus

Terebint
terebint înflorit
terebint cu fructe fragede
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Sapindales
Familie: Anacardiaceae
Gen: Pistacia
Specie: P. terebinthus
Nume binomial
Pistacia terebinthus
L.
Modifică text Consultați documentația formatului

Terebintul (în ebraică: אלת טרבינת, elot terebint, tradus: stejari terebint), este un arbore ori arbust de foioase din genul de Pistacia care crește în garine și macchiele, comune pe întreg teritoriul bazinului mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, Israel, Palestina, Siria, Turcia, și la fel în Insulele Canare.

Pistacia terebinthus - Muzeul din Toulouse

Etimologie și Istorie

Acest articol a fost tradus cu ajutorul unei unelte de traducere automată, de aceea calitatea lui este foarte joasă..
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea articolului apăsând butonul „modificare”!

Fragmentul inserat (sau întreaga pagină) va fi șters dacă în termen de 7 zile nu se înregistrează progrese notabile în procesul de redactare.

Pagina a fost modificată ultima oară de către GEO (Contribuții • Jurnal) acum 5 luni.

Pistacia vine din grecul pistakê[1] · [2], derivat din persanul pista prin cuvântul latin pĭstalia[3] și terebintul din latinul terebinthus, derivat din grecul τερέβινθος[4] care este designat arborelui.

Prima mențiune a păstacierilor (arbori de păstaie) a fost de la primul botanist al antichității Teofrast (n. 371 î.Hr. m. 288 î.Hr.) care descrie în mod specific frunzele imperiale ale terebintului în Țara Galilor care îi afectează, și descrie producerea unei rășini care este colectată ("Cercetare asupra plante" [5], III,15 ; V,3). Patru secole mai târziu, enciclopedistul roman, Plinius, preia aceleași descrieri ("Istorie naturală" [6], XIII, 54) și medicul grec Dioscoride care indică că «rășina lui este importată ... din Iudeea, Siria, Cipru, Libia și Insulele Ciclade ș.a. Rășina de terebint depășește toate rășinile și este sub formă de pelete fiind bună pentru afecțiuni ca tusa și tuberculoza, indiferent dacă este singură sau cu miere de albine și eliberează complet pieptul impurităților » (Materia Medicală[7], I, 71).

În Biblia ebraică (Vechiul Testament)

Unele traduceri biblice cum este textul Societăților Biblice Unite versus textul tradițional sinodal ortodox fac rocadă când traduc cuvintele "elah" (terebint) și "elun" (stejar). Este clar că traducătorii sunt incerți care traducere este corectă, [...], totuși cei doi sunt arbori foarte diferiți la orice privire nu dar la cea mai superficială observare.[8] Acest arbore este menționat în Biblie, de exemplu în profetul Isaia cap. 6 și versetul 13: וְעֹוד בָּהּ עֲשִׂרִיָּה וְשָׁבָה וְהָיְתָה לְבָעֵר כָּאֵלָה וְכָאַלֹּון אֲשֶׁר בְּשַׁלֶּכֶת מַצֶּבֶת בָּם זֶרַע קֹדֶשׁ מַצַּבְתָּֽהּ׃ פ uē·auōd bāh asōriāh uē·șābāh uē·hāitāh lî·bāaēr cā·eëlāh uē·cā·elēuɳ eășęr bē·șēlēcēt mē·țēbāt bām—zara qōdēș mē·țēbâtāh (fe) (Isaia 6:13 în Codex Aleppo) Și încă înăuntru zece și întoarce și fiind să aprindă ca elah (terebint) și ca elun (stejar) care în trunchi de butuc ele-sămânță sfântă încolțește.

και ετι επ αυτης εστιν το επιδεκατον και παλιν εσται εις προνομην ως τερεβινθος και ως βαλανος οταν εκπεση απο της θηκης αυτης (Isaia 6:13 în Septuagista Greacă LXX) Și dacă va rămâne încă unul din zece, și acela va fi hărăzit focului, ca și terebintul și stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiță sfântă". (traducerea din Septuaginta Greacă a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române)

Descriere

Revers de les fulles d'un exemplar recollit a la Comarca de La Noguera

Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt compuse, de 10–20 cm lungime, cu penaj de din 5 până la 11 foliole ovale, cu margini întregi, aflate în opoziție, foliolele fiind de 2–6 cm lungime și 1–3 cm lățime, și de culoare verde închis. Florile variază de la violet la verde. Fructul consistă din boabe mici globulare de 5–7 mm lungime, cam de mărimea unui bob de mazăre, de culoarea roșie spre negru când este vremea culegerii. Întreaga plantă are o aromă intensă: amăruie, rășinoasă sau medicinală. În perioada de vegetație ramifică brațe, și dezvoltă "gale" (tumoare) în formă de corn de capră (de la care planta are denumirea comună în limba spaniolă: cornicabra), care apar pe frunze și pe foliole în urma mușcăturii de insecte. Multiplicarea speciei se poate face prin semințe și vegetativ prin butași. În ciuda prezenței de "galei" este un arbore foarte puternic și rezistent care persistă în zone degradate unde alte specii deja au fost eliminate. Pot hibridiza în mod natural cu mastic.

În vestul bazinului mediteranean avem alte specii ca de exemplu Pistacia palaestina (stejarul palestinian), care mai sunt numite 'Terebint'. Pistacia palaestina este distinctă de P. terebinthus prin frunzișul oval-marginal care sunt alungite într-un punct depărtat, cumva păroase, răspândindu-se mai mult și rămurind segmente cu flori.[9]

Utilizare

Acesta este utilizat ca o sursă de terebentină, posibil cea mai veche cunoscută. Terebentina de terebint este denumită chian, scio, ori terebentină de Cipru. Fructele sunt folosite în Cipru pentru a face o pâine specială. Planta este bogata in taninuri și alte substanțe rășinoase și a fost folosită pentru proprietățile sale aromatice și medicinale în Grecia antică.

Are o mare valoare ecologică fiind o specie pionieră și rezistentă care fixează și îmbogățește solul facilitând colonizări pentru alte culturi. Este de mare valoare pentru păsări și alte faune de mici mamífere care se hrănesc din fructele lor și dispensează semințele lor. Este un indicator ecologic al zonelor bine conservate, puțin degradate ori în recuperare. Unde o populație de terebint prosperă este indicele unei zone cu puține intruziuni umane. Comunitățile lor se găsesc în zonele izolate și de la distanță. Pășunatul excesiv provoacă dispariția lor.

Maladii și paraziți

Gale pe Baizongia pistaciae

Gala terebintului pistacier face frunza să sufere o mutație pentru a putea conține ouăle parazite. Cele mai frecvente specii de paraziți care cauzează gale sunt Afida (Aphidinea), Forda marginata, Forda formicaria, și Baizongia pistaciae (frunzele transformate într-un enorm "corn" care atinge 20 cm de lungime)[10].

Imagini

  • Terebint cu ciorchine. fructos 2010-10-03 Dehesa Boyal Puertollano.
    Terebint cu ciorchine. fructos 2010-10-03 Dehesa Boyal Puertollano.
  • Terebint cu detaliu de frunze şi fructe ochite.
    Terebint cu detaliu de frunze şi fructe ochite.
  • Terebint în Parcul Natural de la Sierra de la Muela Cabo Tiñoso şi Roldán, Peñas Blancas, Cartagena, Spania.
    Terebint în Parcul Natural de la Sierra de la Muela Cabo Tiñoso şi Roldán, Peñas Blancas, Cartagena, Spania.
  • Terebint cu fructe coapte în Yenifoça, Turcia.
    Terebint cu fructe coapte în Yenifoça, Turcia.
  • Habitat de Terebint Pistacia 2010-10-10 Dehesa Boyalde Puertollano.
    Habitat de Terebint Pistacia 2010-10-10 Dehesa Boyalde Puertollano.
  • Fructe de Terebint in Sierra Madrona.
    Fructe de Terebint in Sierra Madrona.

Referințe

  1. ^ CNRTL, TLFi. „PISTACHE”. 
  2. ^
    “ PISTACHE […] est emprunté (1546) de l’italien du Nord (émilien, vénitien) pistacchio (v.1340), issu, par l’intermédiaire du latin pistacium, du grec pistakion. Ce nom de fruit est dérivé de pistakê, mot désignant un arbre résineux des régions chaudes dont le fruit contient un noyau dur comestible. Pline et fr:Galien savaient déjà que la plante était originaire de Syrie; le premier mentionne son introduction en Italie par Vitellius à la fin du règne de fr:Tibère et, de là, en Espagne par fr:Flavius Pompée. Pistakê, d’origine inconnue, est très probablement un emprunt oriental. L’ancien et le moyen français connaissaient déjà pistace, attesté du XIII sec. à 1611, emprunté au latin pistacia, neutre pluriel de pistacium pris comme féminin singulier. […] Le dérivé PISTACHIER […] (1651) est la réfection de pistacher (1611), et a remplacé le moyen français pistacier (1557), nom de l’arbre tiré de l'ancien pistace. ”
  3. ^ Lex. Bud. „Definiție și paradigmă - DEX - Online”. dexonline (https://dexonline.ro). Accesat în . 
  4. ^ ilia-olympia. „olympia botanical garden”. ilia-olympia. Accesat în . 
  5. ^ Cercetare asupra plantelor (traducere și comentarii de Suzanne Amigues), Belin,  
  6. ^ Istorie naturală (tradus, adnotat pentru Stéphane Schmitt), Gallimard, nrf,  
  7. ^ Pedanius Dioscorides de Anazarbus (). De materie medicală (tradus de Lily Y. Beck) (în engleză). Olms - Weidmann. p. 630. 
  8. ^ „"Terebint Definiții și Înțelesuri - Dicționar Biblic"”.  Accesat 3 Martie 2022
  9. ^ Flori ale Mediteranei de Oleg Polunin și Anthony Huxley, 1966.
  10. ^ P. Dauphin, J.-C. Aniotsbéhère. Les Galles de France (Ediția a II-a). Memorii Soc. Linn. Bordeaux, Tome 2, 1997

Bibliografie

  • Florie Albastre de Franța (Belles fleurs de France)
  • Flora Europaea: Pistacia terebinthus
  • Sandro Pignatti (). Edagricole, ed. Flora Italiei (Flora d'Italia). ISBN 88-506-2449-2. Bologna 
  • T.G. Tutin, V.H. Heywood și Alții (). Cambridge University Press, ed. Flora Europea. ISBN 0-521-08489-X. 
  • Rushforth, K. (1999). Arbori ai Mari Britanii și Europa, (Trees of Britain and Europe). HarperCollins ISBN 0-00-220013-9.
  • Kypros.org
  • Giner-Larza EM et al, Triterpene anti-inflamatoare gală de la Pistacia terebinthus - Anti-inflammatory triterpenes from Pistacia terebinthus galls, Planta Med. 2002 Apr;68(4):311-5.

Legături Externe

  • el Asociația Cultivatorilor Chios Mastic
  • en Pistacia terebinthus
  • fr Pistacia terebinthus
  • fr Jean Fabre, souvenirs entomologiques, 1903, Pucerons du térébinthe - Galles
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pistacia terebinthus