Pretendent la tron

Un pretendent la tron este o persoană care revendică un tron, fără a fi recunoscută oficial ca monarh. Acest lucru este valabil mai ales pentru monarhiile ereditare. Existența mai multor pretendenți la tron a fost adesea cauza unor războaie civile prelungite, ca de exemplu Războiul celor Două Roze din Anglia secolului al XV-lea și războaiele carliste din Spania secolului al XIX-lea.

Cuvântul „pretendent” este derivat din verbul latin „praetendere” care înseamnă „a pretinde”, fiind adoptat în limba română din limba franceză.^[1]

Pretendenți la tron de-a lungul istoriei (scurtă selecție)

În Franța orleaniștii (susținători ai Casei de Orleans) s-au opus atât bonapartiștilor (susținători ai lui Napoleon Bonaparte), cât și legitimiștilor formând o întreagă dinastie de pretendenți.
În Japonia au existat o serie de „anti-împărați” ai clanului Ashikaga în timpul perioadei Nanboku-chō („timpul curților de sud și de nord”), primul dintre care a fost împăratul Kōgon^⁠(d).
În 1382 ducele Ludovic I de Anjou a fost pretendent la tronul Regatului de Neapole și, de asemenea, la titlul de împărat titular al Imperiului Latin de Constantinopol.
Falsul Mustafa, cunoscut și sub numele de Küçük Mustafa („micul Mustafa”) a fost pretendent la tronul Imperiului Otoman împotriva lui Murat al II-lea.
Gáspár Bekes de Kornyát a fost între 1571 și 1576 pretendent la tronul Principatului Transilvaniei.
António de Portugalia, Prior de Crato, a eșuat în încercarea sa de a asigura coroana portugheză împotriva lui Filip al II-lea al Spaniei în 1580.
Carol al VI-lea a fost pretendent la tronul Spaniei înainte de alegerea sa ca împărat.
Carliștii spanioli erau o dinastie de pretendenți la tronul Franței.
Iacobiții au fost o dinastie de pretendenți la tronul Angliei. Ei au eșuat în încercarea lor de a stabili o dinastie romano-catolică în Regatul Unit.
Alexandru al Iugoslaviei

Falși pretendenți la tron

O serie de persoane au pretins că sunt monarhi îndepărtați de la tron sau moștenitori ai tronului și care au dispărut sau au murit în circumstanțe oarecum misterioase:

Bertrand de Rais (sau Ray), care pretindea a fi Balduin I de Constantinopole,
Lambert Simnel^⁠(d), care pretindea a fi Eduard Plantagenet, al XVII-lea conte de Warwick,
Perkin Warbeck, care pretindea a fi Richard de Shrewsbury, primul duce de York,
Emelian Pugaciov, care pretindea a fi Petru al III-lea al Rusiei,
Falsul Dmitri I, care a cârmuit Rusia ca țar aproape un an înainte de a fi ucis într-o revoltă; a fost urmat de:
- Falsul Dmitri al II-lea (d. decembrie 1610),
- Falsul Dmitri al III-lea (d. iulie 1612),
Karl Wilhelm Naundorff^⁠(d), a fost unul dintre cei treizeci de pretinși Ludovic al XVII-lea al Franței,
Kaspar Hauser, care pretindea a fi copilul „născut mort” al lui Carol, Marele Duce de Baden,
Falsa Margareta (c. 1260–d. 1301), care pretindea a fi Margareta, fecioara Norvegiei,
Bou Hmara, care pretindea a fi sultanul Marocului.