Toader Bubuiog

Toader Bubuiog (n. ? - d. ianuarie 1539) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefăniță (1517-1527) și Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). A avut misiuni diplomatice în Transilvania, Turcia și Polonia. El este ctitorul Mănăstirii Humor (1530).

Toader Bubuiog a deținut dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532).

În secolul al XVI-lea, boierul Toader Bubuiog stăpânea moșii pe ambele maluri ale Prutului, pe teritoriul cărora au luat ființă mai târziu patru sate: Bubuiogii pe Frumușița; Bubuiogii de lângă lacul Beleu, care împreună cu Sărăienii au format mai târziu localitatea Slobozia Mare (azi în raionul Cahul); Bubuiogii de pe Cahul (în Ținutul Tigheci); Bubuiogii de pe Bâc, denumit astăzi Bubuieci (comună suburbană a Chișinăului). Toate aceste așezările dispun de vechi atestări documentare. ^[1]

Toader Bubuiog a ctitorit Mănăstirea Humor (1530). Pe peretele de sud al bisericii a fost amplasată o placă de piatră cu următoarea pisanie în limba slavonă:

„„Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, la porunca evlaviosului domn Petru Voevod, fiul voevodului Ștefan cel bătrân, s-a început și s-a zidit acest hram în numele cinstitei Adormiri a Prea Curatei și Prea Binecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, pe cheltuiala și cu osteneala robului lui Dumnezeu, jupân Toader mare logofăt și a soției sale Anastasia, în anul 1530 luna august 15, și când era egumen Chir Paisie.””

Marele logofăt Toader Bubuiog a murit în ianuarie 1539, fiind înmormântat într-o nișă din biserica Mănăstirii Humor, într-un loc de veci pe care și-l pregătise încă din timpul vieții. Pe piatra sa de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavonă: "Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie" (1539).